Ouăle roșii, alături de tradiționala pască, reprezintă elemente specifice Sfintei Sărbători de Paști, care nu pot lipsi de pe masa niciunui bun creștin.

 
Pentru poporul nostru, încă din cele mai vechi timpuri Sărbătorile de Paşti au constituit un reper calendaristic inconfundabil. Credinţa, datinile, practicile ritual-ceremoniale şi literatura populară circumscrise acestei zile mari, poartă încărcări semantice şi emoţionale deosebite.

Pretutindeni în lume, unde înroşitul sau încondeiatul ouălor se practică la Paşti, obiceiul pare să aibă la bază virtuţile obiectului respectiv: simbol ce se explică prin însuşi oul, care este socotit a fi sursa primordială a vieţii pe pământ, a pământului însuşi şi chiar a întregului univers. Folclorul celor mai diferite popoare de pe glob consemnează legende sau mituri cosmogonice, în centrul căror stă oul, ca element miraculos, părinte al lumii. Aşa se explică, desigur, şi faptul că până în zilele noastre, oul este considerat posesorul unor calităţi speciale, el radiind în juru-i viaţă, vigoare şi sănătate, stimulând rodnicia şi prosperitatea.

Culoarea roşie a oului, plecând de la ideea, unanim acceptată, are vechimea cea mai mare. Specialiştii au ajuns la concluzia că ea reprezintă sângele, adică viaţa, dar şi focul, puterea lui purificatoare, încât, asocierea oului, ca factor dătător de viaţă, cu culoarea focului; semnifică viaţa fopsită de primejdii. Oul roşu devine astfel simbol al tinereţii, al sănătăţii; robuste, a vieţii senine. „Sănătos şi frumos ca un ou roşu”, este o zicală ce se bucură de largă răspândire pe cuprinsul ţării noastre.

• Vopsirea ouălor