- You are here:
- Home
- Did you know?
- Muzeul Satului
Hits: 8388
Muzeu etnografic sub cerul liber, ce reconstituie satul basarabean din sec. XVIII-XIX. Problema creării unui astfel de muzeu s-a pus încă la începutul sec. XX de renumiții savanți şi oameni de cultura P. Ștefănică, M. şi P. Mihail.
Prima încercare de edificare a muzeului se face în anii 1942-1943, în cadrul expoziției Dezrobire din Gradina Publică, fiind expuse o casă şi o moară de vânt din Purcari, fostul jud. Cetatea Alba, o casă din Ignăţei, fotul jud. Orhei, biserica veche din Comova, fostul jud. Orhei. Biserica, prezentată în expoziția românească de la Leipzig (1943), precum şi celelalte exponate au dispărut. În anii ’60-’70 arhitecții R. Kurt şi F. Naumov au selectat 6 proiecte-schițe de amplasare a muzeului. Actualul Muzeu al Satului, inaugurat la 18 mai 1995, este conceput de arhitecții E. Bâzgu, S .Burciu, M. Seremet. Este amplasat la porțile orașului (sectorul Botanica). Pe o suprafață de 150 ha, se prevede a prezenta 6 zone etnografice, 165 monumente: mori de vânt, mori de apă, biserici de lemn, case de locuit, anexe gospodărești, crucifixe, un han, o crâşmă etc.
Primele exponate montate sunt moara de vânt din Opaci, Căușeni (a doua jumătate a sec. XIX) şi Biserica de lemn din Sudarca, Dondușeni. Director al Muzeului – Eugen Bâzgu.
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost ctitorită de răzeşii din Hirişeni în anul 1642 la mănăstirea Hârjauca. În anul 1821, ea a fost transferată pe teritoriul satului Hirişeni, raionul Teleneşti, unde a servit locuitorilor până în anul 1928, atunci când comunitatea şi-a construit o altă biserică, de zid. Cea de lemn servea ca paraclis de cimitir. După 18 ani de tratative, timp în care biserica a stat 12 ani fără acoperiş, conducerea muzeului a reuşit să convingă comunitatea locală privind strămutarea bisericii pe teritoriul Muzeului Satului.
Varvara Buzilă, secretar ştiinţific la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, spune că lucrările de montare a bisericii au durat doi ani. În acelaşi timp, bârnele vechi au fost prelucrate cu materiale speciale pentru ca ele să fie mai durabile. „După principiile de restaurare, este necesar să fie păstrat maximum posibil din materialul vechiului monument. Iar din vechea sa structură de lemn s-au păstrat aproape 75% - pereţii principali şi catapeteasma sau iconostasul. La restaurarea lui s-a lucrat enorm, dar şi la o 
parte din icoane, unele dintre care vor fi aduse de enoriaşi chiar în ziua sfinţirii. Acoperişul, de exemplu, a fost schimbat în totalitate”, a menţionat Varvara Buzilă, precizând că salvarea bisericii a fost necesară deoarece aceasta este unica de acest fel care a mai rămas în ţară. „Biserica este una foarte reprezentativă pentru tradiţia noastră. De aceea a şi fost atât de important ca noi s-o avem pe teritoriul Muzeului Satului. Stilul ei este moldovenesc, de tip nordic, şi se apropie de tradiţia bisericilor din nordul Moldovei, bucovinene dacă vreţi. Astăzi, nu mai avem o altă biserică de acest tip, atât de înaltă şi bine proporţionată”, spune secretarul ştiinţific, specificând că o biserică asemănătoare a existat şi în raionul Teleneşti, dar care, din păcate, a fost distrusă acum 30 de ani.
Actualmente după restaurare biserica are acoperiş înalt (format din 120.000 de bucăți de șindrilă aduse din Ucraina), specific vechilor biserici de lemn medievale din Moldova.
Iar pe partea exterioară a bisericii se pot vedea vechile bârne, ele având încă plăcuţele cu numere fixate pentru a se păstra ordinea lor la demontare şi la montarea pe locul nou.
Parohul bisericii, Sergiu Curnic a restaurat deja al doilea lăcaș sfânt.