...a fost voievod al Moldovei între anii 1354 şi 1363. A urmat în funcţie tatălui său, Dragoş, decedat în 1354. Despre activitatea sa nu se cunosc prea multe lucruri, singurele ştiri provenind din surse indirecte.

Cronicile moldoveneşti îl arată pe Sas ca fiind fiul lui Dragoş. Nu se cunoaşte dacă a avut fraţi sau surori, şi nici numele soţiei sale. În schimb o diplomă din 1365 menţionează patru fii ai acestuia: Balc, Drag, Dragomir şi Ştefan, care au reuşit să se refugieze din Moldova în Transilvania în urma bătăliei din 1363. Balc (m. între 1402-1404) şi Drag (m. 1400) au devenit voievozi şi mai apoi comiţi de Maramureş şi şi-au creat un domeniu întins de moşii acaparate cu forţa ori primite în urma unor danii regale. Ulterior au cumulat şi funcţiile de comiţi de Ugocea, Sătmar şi ai secuilor. Puterea lor s-a manifestat nu numai pe plan economic şi politic, ci în domeniul religios. În 1391 au reuşit să obţină din partea patriarhului de la Constantinopol rangul de stavropighie pentru mănăstirea din Peri, ctitoria familiei, precum şi dreptul de patronat asupra Bisericii din Halici. Declinul puterii dragoşeştilor a început la sfârşitul secolului al XIV-lea, multe dintre domeniile acaparate cu forţa fiind returnate proprietarilor de drept.

Urmaşii lui Drag au întemeiat familia Dragffy. Cei mai importanţi membrii ai acesteia au fost Bartolomeu Dragffy, voievod al Transilvaniei între 1493 şi 1499, şi Ioan Dragffy, comite de Timişoara. Familia s-a stins în 1555, iar mormintele lor din ctitoria de la Ardud au fost distruse în cursul unor lupte din 1567.

Ştefan, fiul lui Sas, s-a stabilit în Galiţia, unde a primit de la regele Poloniei un număr de moşii. A pus bazele unei familii numeroase, în jurul căreia s-a strâns comunitatea română din acea provincie, în total de 64 de familii de nobili, care au alcătuit herbul Sas, numit uneori şi Drag-Sas. O însemnare poloneză din 1570 sublinia caracterul românesc, genus valachicum, al acestui herb.

• Personalitatea voastră
• Foaie de odihnă (путевка) veche din 1953