... a fost originară din Roma. Părinții ei, Filip şi Eugenia, primind de la împărat o înaltă dregătorie, au plecat în Alexandria, cu fiica lor. Pe când erau în Alexandria, fiica lor Eugenia şi-a părăsit pe ascuns părinții.

 S-a îmbrăcat bărbătește a luat cu ea două slujnice şi într-o noapte, a fugit de-acasă. S-a dus la un episcop şi a primit de la el sfântul botez. Şi-a tuns parul capului, s-a numit Eugeniu şi foarte de dimineață s-a dus în grabă la o mănăstire. Acolo a trăit în osteneli, în nevoințe, în trude, în privegheri de toată noaptea şi a săvârșit toată virtutea. Strălucea ca un mare luminator, așa că frații l-au rugat să le fie stareț. Nu voia, dar silit de cuvintele şi de dragostea lor a primit. Şi așa, nu cuvântul ci fapta a arătat tuturor pe Eugeniu mare şi prea strălucit. Chipul lui îi atrăgea pe toți. Cum atrage magnetul fierul, așa atrăgea pe toți, ca să se desfășeze de vederea faptelor lui bune. Dar o femeie Melantia, neagră la suflet, cum îi era numele, venită cu poporul ca să se închine la mănăstire, s-a îndrăgostit nebunește de chipul frumos al lui Eugeniu. Şi s-a făcut că e bolnavă de o boală îndelungată şi l-a rugat pe Eugeniu să-i îngăduie să-i spună boala numai lui îndeosebi, ca altfel nu se poate vindeca. Melantia îi grăia cu lacrimi şi cu cuvintele ei înșelătoare i-a mișcat inima lui Eugeniu. Curat la inimă fiind, a primit-o, fără să-şi dea seama de viclenia ei. Când s-a găsit singură cu starețul, tăciunele desfrânării a aprins şi mai mult inima Melantiei spre dragoste.

Zguduit de cele petrecute, tatăl Eugeniei a părăsit toată mărirea, bogăţia şi desfătarea vieții şi s-a botezat. A ajuns pastor credincioșilor din Alexandria, şi-a sfârșit viața muceniceste, omorât de săbiile necredincioșilor, şi a zburat cu bucurie la cereștile locașuri.

După săvârșirea tatălui ei, mama ei împreună cu ea au părăsit Alexandria, ţara cea străină, şi mânate de dor s-au dus să locuiască în Roma, patria lor. Atunci a dat poruncă împăratul ca toți creștinii să jertfească idolilor, de nu, să moară. Eugenia, care strălucea înaintea tuturora, că era aprinsă de dragoste pentru Hristos, a fost legată cu o piatră grea şi aruncată în apă, dar a scăpat nevătămată cu minune. Pentru aceea i s-a tăiat capul cu sabia şi a zburat cu bucurie spre Hristos, doritul ei Mire.

• 24 decembrie este Ajunul Crăciunului
• Legenda lui Dragoș Voda