Culoarea roşie nu a fost întâmplătoare, ci s-a produs în deplin acord cu scopurile urmărite de comunităţile arhaice. Această inovaţie a condus la potenţarea virtuţiilor rituale ale oului. Ea constituie, totodată, elementul fundamental – menit a deschide perspective neaşteptate pentru geneza frumosului, pentru procesul creaţii artistice în genere – care nu va întârzia să se manifeste distinct, deşi în continuă simbioză cu elementul magic şi cu cel religios.

Oul, datorită formei sale, precum şi gălbenuşului, era uşor să fie asemănat cu soarele. La această asociere a contribuit, desigur, şi culoarea roşie a ouălor rituale, nu doar a celor monocrome, ci şi a ouălor încondeiate pe o singură culoare. La care ori fondul, ori desenele rămâneau roşii. Ar mai trebui de adăugat, de asemenea, şi motivul folcloric – de domeniul unor vechi credinţe – al naşterii soarelui dintr-un ou.